Ranile iubirii
Amoris vulnus idem sanat, qui facit.
Ranile iubirii pot fi vindecate doar de ce cei ce le-au provocat.
Syrus Publilius
Ma tii de mana si imi spui
ca nu mai esti a nimanui.
Erai a mea.
Nu iti placea?
Zambesti acum, usor fortat
si-mi spui ca altuia te-ai dat.
Acum trei zile imi jurai
ca viata toata vrei sa-mi dai.
Imi stai in brate si traiesti
Clipe de-amor ce par firesti.
Imi spui ca nu ma mai iubesti
dar sa ma tii aproape iti doresti.
Sa fiu amantul tau, macar amic,
desi in suflet n’ai nimic.
Nu stiu ce as putea sa-ti zic,
ma vinzi pe-un pret ce’i mult prea mic.
Esti un copil, esti rasfata
de toti ce te-au iubit vreodata
iti este greu sa crezi acum
ca eu sunt dus pe un alt drum.
Nu ma mai las in vraja ta,
nu-ti mai vorbesc cum tu ai vrea
Unde-au fost lacrimi a secat
Tu ai ramas, eu am plecat.
Mi-au luat cu mine amintire
un sac cu clipe de iubire
sa le traiesc,
sa nu uit iarasi sa iubesc
si am mai luat cu umilinta
un sac cu rani, cu suferinta
le tin pe post de leac amar
iubirii daruite in zadar.
Iti spun acum cat mai firesc:
“Imi pare rau, eu nu te mai iubesc!”
as fi un prost, as fi mult prea nebun,
eu sa te mai iubesc asa cum esti acum!