Eram cu tine intr-un pat
lumini si umbre, dezbracat …
Si-atunci tu iarasi m-ai uimit
Cu trupu-ti cald, incolacit
Ne-am regasit si ne-am iubit.
Pe sani, pe brate si pe git te sarutam
Adulmecam, simteam si pipaiam,
Erai perechea-mi ce doream…
Nici nu mai stiu … Traiam? Visam?
Ieri m-am trezit
Si fericit iar am zimbit,
De soare, umbre, vinturi umblatore
De imbratisari, saruturi, trupuri goale.
Chiar am crezut pentru o luna
Ca tu esti cea chemata sa ramina.
Ramine in tot asa….
Tu nu esti “ea”.
Sunt iar cu mine, retraiesc,
Lumini si umbre ce amintesc
Despre trecut
si cit iubesc.
Mirosul fin
ce vine acum din sacul de cafea
al unui hitru beduin.
Iubirea e destin.
Si o savoare
o roua de cafea
statuta-n soare, cald.
Iubirea e o boare.
O boaba de cafea
ce te indeamna iar la staruinte
pe formele rotunde si-mplinite,
nascute din dorinte.
Iubirea-i daruire.
Imi deschid ochii
si in lumina orbitoare
vad boaba de cafea
e bruna, lucitoare.
Iubirea este trecatoare.
Culoarea bruna,
Savoarea banuita,
un sin cu forma implinita,
mi-e simplu sa iti spun,
Iubirea mea esti tu, acum!
Ti-as spune azi ca TE IUBESC!
Dar oare cum sa indraznesc,
Cand ca rechinii ce’ngrozesc,
Vreau sa te-afund, sa te ranesc!
Ti-as spune chiar ca TE ADOR!
Dar cum sa-mi fie asa usor,
Cand ca un vultur in plin zbor
Vreau sa lovesc! Sa te dobor!
Ti-as spune chiar ca esti DIVINA!
Dar e o zi cu luna plina
Si mi-ar fi greu ca sa ascund
Ochii sticlosi, de tigru crud!