Apa si Foc

Zambesti si razi si totul e frumos
ai doar sclipiri in ochi si glasul ti-i voios
Ai haine noi si bogatii acasa
esti fericita si de nimic nu-ti pasa.

mai stii cand intr-o seara
am luat luna din cer si aruncata in pustiu
am prefacut-o’n fiara
sa-mi spuna tot, ce nu ai vrea sa stiu?

Cand ai crezut ca-ai sa ma poti minti,
ca si cu mine si cu el ai fi putut sa fii
Si l-ai avut.
Dar si pe mine m-ai pierdut.

Razi fals! Si zambetul ti-e stramb!
Scanteile din ochi, ascund un dor adanc.
Iti plange galsul, ti se tanguieste
inghiti rauri de lacrimi, viata ti se topeste.

Ai da orice sa fie cum a fost,
desi-ti repeti ca n’are nici un rost
ai arunca si bogatii si haine noi
ai renunta, dar timpul nu mai vine inapoi.

E mai frumos! (spui despre el)
si pare mai voinic,
ar fi doar un detaliu
stii foarte bine care! E unul foarte mic!

Asa cum esti acum, pierduta, fara drum
Cand vrei ca sa renasti, dar totul este scrum,
Adu-ti aminte ce ti-am spus candva,
Iti cauti linistea, dar nu mai e a ta.

Acum o vreme cand ne mai vorbeam,
de fericire, de iubire povesteam,
ti-am spus un lucru negandit,
Ca sunt iar singur si sunt fericit.

Ca as mai vrea din cand in cand
sa te aud din nou razand
as merge mai departe si senin
Sa te duc iar la mine-n baldachin

Si tot asa tu sa imi spui
ca nu mai esti a nimanui
dar ca acum tu nu mai poti
Iubitul tau sa ma socoti

Un surogat din ce am fost
acel “ceva” cam fara rost
minciuna-amestecata cu amor
Iubire fara viitor

Aveai pe buze-un zambet larg,
Te magaiam, te sarutam cu drag,
Si ma simteam ca intr-un vis
Cadere dulce in abis.

Se duce azi, ca fiecare zi
M-astep sa suni, m-astept sa vii
Am timp cu mine, m-am gandit:
Sunt singur, dar nu-s fericit.

Din tot ce este rau sau bun,
Ce vine din trecut sau se intampla acum,
Din viitor de vei afla,
Tot ce se vrea a se-ntimpla,
Va fi numai cu voia ta!

Sunt Regele Paun!
Mai bine va feriti
decit sa-mi stati în drum!
Toti cati m-au incercat
sfarsitul l-au aflat
Sunt la rascruce acum
la inceput sau la sfarsit de drum.

Amoris vulnus idem sanat, qui facit.
Ranile iubirii pot fi vindecate doar de ce cei ce le-au provocat.

Syrus Publilius

Ma tii de mana si imi spui
ca nu mai esti a nimanui.
Erai a mea.
Nu iti placea?

Zambesti acum, usor fortat
si-mi spui ca altuia te-ai dat.
Acum trei zile imi jurai
ca viata toata vrei sa-mi dai.

Imi stai in brate si traiesti
Clipe de-amor ce par firesti.
Imi spui ca nu ma mai iubesti
dar sa ma tii aproape iti doresti.

Sa fiu amantul tau, macar amic,
desi in suflet n’ai nimic.
Nu stiu ce as putea sa-ti zic,
ma vinzi pe-un pret ce’i mult prea mic.

Esti un copil, esti rasfata
de toti ce te-au iubit vreodata
iti este greu sa crezi acum
ca eu sunt dus pe un alt drum.

Nu ma mai las in vraja ta,
nu-ti mai vorbesc cum tu ai vrea
Unde-au fost lacrimi a secat
Tu ai ramas, eu am plecat.

Mi-au luat cu mine amintire
un sac cu clipe de iubire
sa le traiesc,
sa nu uit iarasi sa iubesc

si am mai luat cu umilinta
un sac cu rani, cu suferinta
le tin pe post de leac amar
iubirii daruite in zadar.

Iti spun acum cat mai firesc:

“Imi pare rau, eu nu te mai iubesc!”

as fi un prost, as fi mult prea nebun,
eu sa te mai iubesc asa cum esti acum!