Lumina cruda, dis de dimineata
Deschid un ochi, lumina ma trezeste
si vrand nevrand o las, ma ameteste
Imi navalesc in minti trairile de-aseara
Cand gandul mi-a zburat la tine, iara.
Erai asa cum te stiam
o agitatie perpetua, un ras usor fortat
un lant intreg de calitati, neslefuit, descompletat
grupate pe-o hartie, cu scrisu-mi dezlanat.
Esti tot ce mi-am dorit, esti tot ce am visat
cu bucle blonde-aurii,
cu ochii vii
cu fata semeada,
o aratare ce toti si-ar fi dorit sa vada,
cu buzele fierbinti
cu trupul tau pe care am sculptat dorinti
si totusi te-am lasat, cand ai plecat.
De ce sa-mi pese ce-i adevarat?
Ca tu te-ai dus sau ca te-am alungat
ce rost mai are acum un vinovat?
cand totul este ieri, cand totul s-a darmat.
Se intoarce o vreme iar,
cand diminetile imi sunt de jar, incins,
cand soarele ce-apune in sufletu-mi s-a stins
dar pana ca sa moara
ma arde, ma consuma, ma doboara.
deschid un ochi, lumina ma trezeste
o las sa ma inunde, m-ameteste
infiorat de multe amintiri,
azi ma intorc, spre noi iubiri.