Adu-ti aminte ce ti-am spus candva
Zambesti si razi si totul e frumos
ai doar sclipiri in ochi si glasul ti-i voios
Ai haine noi si bogatii acasa
esti fericita si de nimic nu-ti pasa.
mai stii cand intr-o seara
am luat luna din cer si aruncata in pustiu
am prefacut-o’n fiara
sa-mi spuna tot, ce nu ai vrea sa stiu?
Cand ai crezut ca-ai sa ma poti minti,
ca si cu mine si cu el ai fi putut sa fii
Si l-ai avut.
Dar si pe mine m-ai pierdut.
Razi fals! Si zambetul ti-e stramb!
Scanteile din ochi, ascund un dor adanc.
Iti plange galsul, ti se tanguieste
inghiti rauri de lacrimi, viata ti se topeste.
Ai da orice sa fie cum a fost,
desi-ti repeti ca n’are nici un rost
ai arunca si bogatii si haine noi
ai renunta, dar timpul nu mai vine inapoi.
E mai frumos! (spui despre el)
si pare mai voinic,
ar fi doar un detaliu
stii foarte bine care! E unul foarte mic!
Asa cum esti acum, pierduta, fara drum
Cand vrei ca sa renasti, dar totul este scrum,
Adu-ti aminte ce ti-am spus candva,
Iti cauti linistea, dar nu mai e a ta.