Apa si Foc

I’m all alone on a long walk,
I’m back in time, a thousand steps, when we could talk
“There are a million colors in the world, you see?”
A glimpse of time, you smiled at me!

The paper where we wrote the line
Was WHITE, you promise at that time!
Since you are not and nothing’s back
It’s full of dust and all is black.

GREEN was the color of our dreams, we kept them in the light
All fresh and full of life, they were so bright!
But now they are so buried underground
And yes, all there is black around!

You show me BLUE, up in the sky
You also steal some blue in to your eyes,
Since all is fog, is cloudy, freeze and dark
Guess what? Now all is black.

I’ve seen some RED on to your lips,
It was a color I could kiss
Now? My scars are red and is some red blood in my heart,
But down there, deep inside, is black!

The PURPLE was the color of my soul,
I left it in your arms, you had it all.
And now is broken, it is crushed, if I look back…
Yes, you are right, it is my guilt that it’s so black!

You teach me good with all these colors, you can see
I know them all, I have a rainbow, and all belongs to me!
It’s full of light, it’s full of colors, you are right!
Than teach me more: Why everything is BLACK?

Am să te cred când ai să-mi spui
Că nu-s bun de nimic, că-s fără căpatâi,
Cu nu-s bărbat și-alte povești,
Dar nu te cred când spui că nu mă mai iubești!

Am sa te cred când vei striga în gura mare,
Că sunt un slut, că-s urâțenia-n picioare
Și când vei face multe că să mă jignești,
Dar nu te cred când spui că nu mă mai dorești.

Am să te cred când zici că noi bărbații, toți
Suntem parșivi și prefăcuți și hoți,
Că mă urăști cum soarele urăște norul,
Dar nu te cred când spui că nu-mi duci dorul!

Am să te cred când ai să-mi îmi trimiți
Poze cu alți bărbați și-ai să mă minți
Că ai pe altul mai frumos și mult mai bun
Dar nu te cred când spui că nu mai simți nimic acum!

Știu că ai vrut ca tot ce-am fost să fie scrum,
Să rătăcesc pierdut, să-mi caut un alt drum,
Am să te cred că te-ai rugat,
Dar nu te cred când spui că m-ai uitat!

Am să te cred când spui că mintea ta nu mă mai vrea
Că toți prietenii îți spun ca meritam așa ceva
Să faci așa ca să mă doară
Să simt ce ai simțit tu ultima oară
Dar știu că tu mă minți,
Că vrei să pari tot ce nu simți.

Esti ca un abur de cafea
te inalti grabit din ceasca mea
Te simt cum visele-mi starnesti
Ma minti cu arome vechi si cu povesti

Esti ca o ceata deasa, grea,
cazuta peste pleoapa mea
vrei sa m-adormi si sa ma amortesti
ai vrea doar sa ma zapacesti

Esti ca un abur cald, greoi
ce se ridica intr-o doara
dupa o ploaie grabnica de vara
din groapa stearpa de gunoi
La mine-n suflet nu ai loc
Te rog, sa stai afara!

Esti ca si fumul de tigara:
intunecoasa, dar spoita pe afara.
Dar de tigari de multa vreme m-am lasat
iar tu? Esti un alt viciu, la care am renuntat.

Te risipesti acum, as spune fara rost
vrei sa ma minti ca eu as fi ceva, ca as fi fost…
Abia acum te recunosc si trebuie sa-ti spun ceva:
Tu nu existi!
Esti doar o ceata ce a a fost in mintea mea.

Acum o vreme cand ne mai vorbeam,
de fericire, de iubire povesteam,
ti-am spus un lucru negandit,
Ca sunt iar singur si sunt fericit.

Ca as mai vrea din cand in cand
sa te aud din nou razand
as merge mai departe si senin
Sa te duc iar la mine-n baldachin

Si tot asa tu sa imi spui
ca nu mai esti a nimanui
dar ca acum tu nu mai poti
Iubitul tau sa ma socoti

Un surogat din ce am fost
acel “ceva” cam fara rost
minciuna-amestecata cu amor
Iubire fara viitor

Aveai pe buze-un zambet larg,
Te magaiam, te sarutam cu drag,
Si ma simteam ca intr-un vis
Cadere dulce in abis.

Se duce azi, ca fiecare zi
M-astep sa suni, m-astept sa vii
Am timp cu mine, m-am gandit:
Sunt singur, dar nu-s fericit.