Apa si Foc

Muguri de roua, fire de soare,
Pale de vant, copii razand
Totul e viu, colorat, dar dispare
Atunci cand mi-apari in fata razand.

Dogoare de foc, pasiuni mincinoase
Priviri aruncate pe trupuri golase
Sunt toate cu mine si se sting pe ascuns
Atunci cand in brate am trupu-ti supus

Freamat in brate pe trupuri de lut
Mangaieri curioase, sarutul tacut
Amor agitat la inceput, cadere-n abis
Atunci cand ma stiu linga tine intins

Lumina ascutita si multa racoare
nodul din gat, durere-n picioare
Ochii cazuti si mainile reci
Vor fi parte din mine cand ai sa pleci.

Stau intr-un colt de pat si te privesc,
Esti tot ce-am vrut, tot ce-mi doresc,
oftezi usor, te-ntorci si te lipesti de mine iar,
nu stii cat te doresc, nu ai habar.

iti trec o mana rasfirata-n par
si te miros, ma umplu tot de dor,
aproape vreau sa te trezesc
dormi prea frumos, ma razgandesc.

te-ating cu buzele-mi pe gatul dezvelit
si te sarut timid.
Cu mana stanga insa, ma cobor,
incep cu sanii, merg in jos, usor.

ma simti in somn si vad cu pieptul iti tresalta
e trupul tau lipit de trupul meu, amestecate laolalta
deschizi pentru o clipa ochii, ma privesti
iti simt privirea, simt ca ma iubesti

te strang in brate, mai ca te sufoc
e noapte noastra de amor, fierbinte ca un foc
sunt clipele traite in extaz, deplin
exista doar “acum”, trait sublim.

Doar luna mare ne priveste,
ea stie tot, iubirea mi-o pazeste,
fotografia ta mi-o lumineaza dintr-un nor,
Sunt singur, fara tine si mi-e dor!

Esti ca un abur de cafea
te inalti grabit din ceasca mea
Te simt cum visele-mi starnesti
Ma minti cu arome vechi si cu povesti

Esti ca o ceata deasa, grea,
cazuta peste pleoapa mea
vrei sa m-adormi si sa ma amortesti
ai vrea doar sa ma zapacesti

Esti ca un abur cald, greoi
ce se ridica intr-o doara
dupa o ploaie grabnica de vara
din groapa stearpa de gunoi
La mine-n suflet nu ai loc
Te rog, sa stai afara!

Esti ca si fumul de tigara:
intunecoasa, dar spoita pe afara.
Dar de tigari de multa vreme m-am lasat
iar tu? Esti un alt viciu, la care am renuntat.

Te risipesti acum, as spune fara rost
vrei sa ma minti ca eu as fi ceva, ca as fi fost…
Abia acum te recunosc si trebuie sa-ti spun ceva:
Tu nu existi!
Esti doar o ceata ce a a fost in mintea mea.

Zambesti si razi si totul e frumos
ai doar sclipiri in ochi si glasul ti-i voios
Ai haine noi si bogatii acasa
esti fericita si de nimic nu-ti pasa.

mai stii cand intr-o seara
am luat luna din cer si aruncata in pustiu
am prefacut-o’n fiara
sa-mi spuna tot, ce nu ai vrea sa stiu?

Cand ai crezut ca-ai sa ma poti minti,
ca si cu mine si cu el ai fi putut sa fii
Si l-ai avut.
Dar si pe mine m-ai pierdut.

Razi fals! Si zambetul ti-e stramb!
Scanteile din ochi, ascund un dor adanc.
Iti plange galsul, ti se tanguieste
inghiti rauri de lacrimi, viata ti se topeste.

Ai da orice sa fie cum a fost,
desi-ti repeti ca n’are nici un rost
ai arunca si bogatii si haine noi
ai renunta, dar timpul nu mai vine inapoi.

E mai frumos! (spui despre el)
si pare mai voinic,
ar fi doar un detaliu
stii foarte bine care! E unul foarte mic!

Asa cum esti acum, pierduta, fara drum
Cand vrei ca sa renasti, dar totul este scrum,
Adu-ti aminte ce ti-am spus candva,
Iti cauti linistea, dar nu mai e a ta.