Ieri m-am trezit
Si fericit iar am zimbit,
De soare, umbre, vinturi umblatore
De imbratisari, saruturi, trupuri goale.
Chiar am crezut pentru o luna
Ca tu esti cea chemata sa ramina.
Ramine in tot asa….
Tu nu esti “ea”.
Sunt iar cu mine, retraiesc,
Lumini si umbre ce amintesc
Despre trecut
si cit iubesc.
Mirosul fin
ce vine acum din sacul de cafea
al unui hitru beduin.
Iubirea e destin.
Si o savoare
o roua de cafea
statuta-n soare, cald.
Iubirea e o boare.
O boaba de cafea
ce te indeamna iar la staruinte
pe formele rotunde si-mplinite,
nascute din dorinte.
Iubirea-i daruire.
Imi deschid ochii
si in lumina orbitoare
vad boaba de cafea
e bruna, lucitoare.
Iubirea este trecatoare.
Culoarea bruna,
Savoarea banuita,
un sin cu forma implinita,
mi-e simplu sa iti spun,
Iubirea mea esti tu, acum!
Ti-as spune azi ca TE IUBESC!
Dar oare cum sa indraznesc,
Cand ca rechinii ce’ngrozesc,
Vreau sa te-afund, sa te ranesc!
Ti-as spune chiar ca TE ADOR!
Dar cum sa-mi fie asa usor,
Cand ca un vultur in plin zbor
Vreau sa lovesc! Sa te dobor!
Ti-as spune chiar ca esti DIVINA!
Dar e o zi cu luna plina
Si mi-ar fi greu ca sa ascund
Ochii sticlosi, de tigru crud!
Se ia o inima calduta,
Se zdrobeste!
Se ia un suflet care te iubeste,
se face bucatele mici si se goneste!
Mai pui un vas cu vise reci
Le rupi in bucatele zeci,
Ai grija, strangi tot ce-i iubire
O fierbi, o arzi si o transformi in nesimtire
Alegi cu grija: tot ce-i pur
Si-l stergi cu fierul incins si dur
Iar la sfarsit torni completare,
Frustrare, Suparare si zeci de portii de Uitare.
Te uiti apoi la ce a fost, la cum ai fost iubita,
la ce te face fericita
La locul unde te-ai intoarce, la tot ce este bun
Si iti dai seama ca toata furia-i un fum.